Anxius, afflictus curarum pondere curuor,
Pectore confuso nec dare uerba queo:
Murmure sub dubio laceror neque carmina laxo,
Nescio certa loqui mente uagante mihi.
5
Heu, tristem si uota uelint audire fatentem,
Me subito ferrent nubila missa tibi;
Daedalico lapsu si pinnas sumere nossem,
Ad uos quantocius iam reuolasset amans:
Nouit enim dominus, qui corda latentia pulsat,
10
Quae mea, sed tacite, uiscera cura domet.
Reddite, cum nequeo, dominae promissa benignae;
Nec tamen hic culpam crede fuisse meam:
Excusa, si forte potes, per sidera testor,
Me neque uelle moras matris in aure feras.
15
Oret pro famulo: citius remeare parabo,
Et cum praesentor, uerbere, uoce domet.